Chiar dacă e imobilizat într-un scaun cu rotile, David nu s-a dat bătut şi a făcut performanţă la competiţii sportive pentru persoane cu dizabilităţi.

CITIŢI ŞI:

Cotizo Draia luptă zi de zi să salveze vieţi

Adrian David și-a transformat dragostea pentru munte în meserie

La 12 ani, viaţa lui David s-a schimbat după ce un accident l-a lăsat paralizat pentru o perioadă şase luni de zile. „M-am urcat pe un stâlp de înaltă tensiune şi de la căzătura respectivă am rămas paralizat 6 luni, după care am început să îmi simt membrele inferioare. Nu pot să merg, muşchii s-au atrofaiat, încheieturile sunt distruse”, povesteşte David. A urmat o perioadă de cinci ani în care a stat cea mai mare parte a timpului internat în spital, pentru şedinţe de recuperare, timp în care mama lui i-a stat alături. „Mama a demisionat din slujba pe care o avea şi a devenit însoţitorul meu. În tot acest timp, de cinci ani, a stat internată cu mine, în spital. De-aceea nu am simţit această perioadă ca fiind foarte grea”, spune David.

Prima competiţie, la 19 ani

Chiar dacă era imobilizat într-un scaun cu rotile, s-a ambiţionat şi a vrut să demonstreze că handicapul nu înseamnă o viaţă trăită în izolare A început să participe la competiţii sportive pentru persoanele cu dizabilităţi, şi în scurt timp au apărut şi rezultatele. Are în palmares un titlu de campion naţional la atletism, obţinut în 1997, pentru ca un an mai târziu să devină dubluvicecampion naţional la aceeaşi competiţie. Cea mai importantă competiţie la care a luat startul este maratonul Londrei din 2002, la care a participat cu ajutorul unui prieten. „Sportul pentru mine a fost o rampă de lansare. M-a scos în lume, am văzut o altă faţă a persoanei cu dizabilităţi în fotoliu rulant şi am văzut că se pot face multe activităţi despre care eu nu ştiam. Nu ştiam că se poate face sport, nu ştia