Relaţie. Ioniţă şi Viorica sunt nedespărţiti din 1990Viorica nu a ajuns la ginecolog, dar sarcina ei a fost confirmată de Baba Rada de la Clejani. Dvs. aţi fost vreodată la ghicitoare, în sat?

Nu, pentru că niciodată n-am crezut în ghicitoare, deşi sora bunicii din partea mamei, Lucreţia, era ghicitoare. Eu am zis că ce ţi-e scris, aia o să fie, pentru că soarta e după cu ţi-o dă Domnul, dar şi dup cum şi-o face omul. Iar visurile se împlinesc. Copil fiind, când se difuzau în reluare emisiunile cu Romica Puceanu, la 5 dimineaţa, mă gândeam: o să ajung şi eu odată să cânt la televizor? Iar când am fost adolescent, visam cum arată Sena, Opera de la Paris, pentru că am fost întotdeauna îndrăgostit de cultura franţuzească. Şi primul spectacol peste hotare a fost acolo unde nu visam să ajung vreodată, la Opera Garnier.

Cine v-a pus acordeonul în mână?

Tata. La mine în familie toţi cântă. Primii bani i-am câştigat pe la 13 ani, mi-am luat un ghiul, era la modă să ai un ghiul de aur, şi-am luat ţeapă. L-am cumpărat de la barieră de la Domneşti, de la unii care vindeau aur, dar nu era de aur. Aproape toţii banii mei i-am dat pe el. Şi mi-am mai luat un casetofon. După a doua nuntă mi-am cumpărat un ceas mare, Trident, cu fosfor, adus din Libia. Revenind, nu mi s-a părut greu acordeonul dar, ca orice copil, aveam o bicicletă, şi dedicam mai mult timp bicicletei. S-o desfac, s-o montez. Şi venea tata de la serviciu, mă ştia tot satul, dacă nu făceam ce zicea el. Era foarte autoritar. Dar mi-a prins bine. Nu m-a lăsat de capul meu. Şi mare mi-era frica de tata. Era foarte rece cu mine, distant, dar ştiu că făcea asta din dragoste pentru mine. Pe undeva asta m-a făcut să-mi fie frică să-i spun atunci când aveam anumite probleme. Dar eu cred că relaţia dintre părinte şi copil trebuie să fie cât se poate de prietenească, şi asta încerc să fac cu copiii mei, Ma