În luptă cu abuzul Miliţiei
Dar la Baia Mare, în acea noapte, seria întâmplărilor de excepţie nu s-a oprit o dată cu începerea celui de-al doilea spectacol. Învinşi în primele confruntări, miliţienii au devenit curajoşi la sfârşit, când ultimii tineri se pregăteau să intre în sală. Forţele de ordine s-au repezit peste mormanele de fier îndoit şi cioburi, de pe treptele Sălii Sporturilor, au arestat şi au băgat în dube 12 tineri.
Au fost duşi, imediat, în arestul Miliţiei. Un martor îngrozit i-a relatat lui A.P. abuzul, după încheierea Cenaclului. Cei 12 aşteptau să răspundă pentru toate pagubele. Se inventaseră comod ţapii ispăşitori, deşi exact ei erau ultimii care ar fi putut produce distrugerile, întrucât, fiind ultimii, nici gând să fi atins vreun geam. Autorii breşelor se aflau de mult în sală.
Tata era la hotel când a aflat, spre dimineaţă, că 12 tineri nevinovaţi urmează să sufere pentru ce n-au făcut şi să poarte pe umeri răspunderea unui fenomen amplu, în care ei erau abia nişte rotiţe exterioare ale mecanismului. A.P. s-a revoltat, l-a chemat pe responsabilul cu problemele organizatorice ale Cenaclului, redactorul de la Flacăra, Tică Balacciu, a dat telefon la Miliţie şi a spus că trebuie să fie eliberaţi, imediat, toţi amărâţii, arestaţi fără vină în acea noapte. Tică a fost delegat, pe loc, să asiste la eliberarea tinerilor reţinuţi. Prezent la faţa locului, inimosul muzician cu mână de fier a luat contact cu cei proaspăt arestaţi. Nu ştia câţi sunt şi nu se putea stabili, ca semn de recunoaştere, decât prezenţa, în acea noapte, la Cenaclul Flacăra. Ai fost la Cenaclu? Da! Dar tu? şi eu! De unde ai fost luat? De la Sala Sporturilor! Printr-un efort susţinut, Tică a eliberat întreaga cameră de arest.
Mai erau acolo, în afară de cei 12, şi alţi câţiva amărâţi, care fuseseră culeşi de pe străzi, tot în noaptea cu pricina