Adriana Pintea locuieşte la Kobe, unde studiază limba japoneză. Românca povesteşte cum s-a adaptat la o cultură mult diferotă de cea a noastră şi despre experienţele trăite în Asia.

De ani buni a visat să ajungă în Japonia. S-a simţit mereu atrasă de specificul cultural al niponilor, de felul elegant de a fi, dar şi de limbă. Planul era următorul: să se înscrie la Litere, cu japoneza ca limbă de studiu principală, să înveţe bine şi să prindă cât mai repede o bursă.

„Ei, planul nu a mers el chiar ca pe roate şi m-am trezit, cu bursa pe jumătate luată, cu o lună şi ceva înainte de plecare. Mare noroc am avut însă cu rudele şi familia mea, care s-au hotărât să îmi facă un pustiu de bine şi au strâns cu toţii leu cu leu câte puţin şi m-au suit în avion.M-am simţit atrasă de specificul lor cultural, de felul lor elegant de a fi, dar mai ales de frumuseţea limbii vorbite şi scrise.

O „mică” problemă a avut loc când plăcile tectonice de sub biata Japonie s-au hotărât să se scuture cu 2 săptămâni înainte de plecarea mea. Din fericire însă facultatea la care studiez e la aproximativ 600 de kilometri de zona afectată, şi de când am ajuns nu am avut vreo problemă şi nici nu am dus lipsă de ceva din cauza cutremurului”, a povestit Andriana Pintea. Nu a avut probleme cu adaptarea, pentru că era pregătită din toate punctele de vedere cu noua cultură.

Invitaţie surpriză

Adriana Pintea povesteşte că japonezii sunt foarte curioşi faţă de străini; lucru care are avantajele şi dezavantajele lui. „Zi lumină, dacă ies pe stradă, mai toţi se uită lung la mine. La urma urmei acelaşi lucru i s-ar întâmpla probabil şi unui japonez în România. Dar partea bună este că, odată ce intri în vorbă cu ei, sunt tare drăguţi şi primitori. Nu o dată mi s-a întâmplat să mi se facă cinste cu ceva. Aşa pur şi simplu.

Chiar primăvara trecută mă