După 12 ani de la lansare, moneda unică europeană trece prin cele mai dificile momente din scurta sa existență. State caracterizate prin rigităţi structurale ale pieţei muncii (şi, deloc întâmplător, prin niveluri ridicate ale şomajului), înglodate în datorii publice şi private uriaşe – Grecia, Portugalia şi Spania – ameninţă să pună în pericol Uniunea Economică și Monetară şi să atragă după ele, într-o adevărată cursă spre prăpastie, şi ţări cu poziţii financiare relativ mai solide precum Italia (cu un nivel al datoriei publice de „doar” 119% din PIB), Belgia sau Franța.
Proiectul socialist al statului asistențial, rebranduit în ultimii ani sub eticheta de „model social european” și promovat ca o contrapartidă la capitalismul „sălbatic” de tip anglo-saxon, este supus unor critici din ce în ce mai acerbe și riscă să provoace tensiuni diplomatice între statul cu cele mai mari contribuții la bugetul Uniunii Europene, Germania, și țara care a adus euro pe marginea prăpastiei, Grecia.
În acest sens, un adevărat război mediatic între presa germană si cea elenă a fost declanşat la începutul anului 2010 de publicarea unei fotografii pe prima pagină a revistei germane Focus reprezentând faimoasa statuie a lui Venus din Milo, unul dintre cele mai importante simboluri culturale ale Greciei, arătând, cu un gest nu foarte elegant, degetul mijlociu, semn al vicleniei și decăderii morale a Greciei.
Drept represalii, INKA, cea mai importantă asociație a consumatorilor din Grecia, a recomandat boicotarea produselor și magazinelor germane, iar publicaţia elenă I Niki (Victoria), afiliată partidului socialist majoritar PASOK, din rândul căruia provine actualul prim-ministru (şi preşedinte, din 2006, al Internaţionalei Socialiste), Georgios Papandreou, a atacat poziţia germană şi a amintit faptul că Germania mai are încă de plătit daune de război statului grec. Nici o
