In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial, insulele Hawaii erau amenintate de invazia japoneza, iar autoritatile americane constatasera ca, mai ales la Honolulu, se afla o mare cantitate de lichiditati, atat in depozite, cat si in circulatie.

Un tezaur pus pe foc

In cazul unei invazii, intregul tezaur ar fi incaput pe mana inamicului. Nu atat pericolul propriu zis de a pierde banii speria autoritatile americane, cat pericolul ca acestia sa fie folositi in scopuri de spionaj, la indemana agentilor secreti pe care Japonia ii infiltra in zona inamica, potrivit Factroom.

Colectarea si transportarea tezaurului in America nu numai ca avea un grad ridicat de risc, dar devenise aproape imposibila in timp util. Singura solutie la care s-au gandit autoritatile americane a fost distrugerea lor.

Ca urmare, s-a hotarat arderea dolarilor. In timp de razboi, nu rareori se recurge la solutii extreme, care, in alte circumstante, frizeaza absurdul.

A fost colectata suma de 200 de milioane de dolari (atunci, aceasta cifra reprezenta incomparabil mai mult decat reprezinta ea acum), iar teancurile de bancnote au ars lent in cuptoarele unei fabrici de zahar, sub stricta supraveghere militara.

O nada aruncata spionilor

Totodata, autoritatile americane au profitat de ocazie ca sa inlocuiasca bancnotele incendiate cu altele false, anume tiparite. Scopul era ca eventualii spioni japonezi sa se dea de gol pe continent, cand vor incerca sa le foloseasca.

Spre identificare, pe una din fetele bancnotelor nou emise, s-a imprimat cuvantul "HAWAII", asa cum se vede in imagine.

Solutia tehnica adoptata in inscriptionarea acestui cuvant era atat de bine integrata in compozitia grafica a bancnotei, incat chiar si unui ochi experimentat ii scapa usor diferenta, intr-o vreme cand nu existau prea mu