A fi manager înseamnă să ai o coordonare extraordinară, să ştii tot, să fii prezent în toate activităţile echipei tale. Este o muncă permanentă, care implică o responsabilitate foarte mare şi o capacitate de înţelegere enormă.

Un manager reprezintă mai mult decât o simplă autoritate într-o companie. El trebuie să demonstreze o putere de convingere şi de mobilizare a echipei, inteligenţă emoţională, să ştie să-şi recunoască greşelile şi, în acelaşi timp, să-şi câştige respectul lor. Iar aici intervine latura umană, care pentru mine contează enorm: cum interacţionezi cu oamenii din jur, cum reacţionezi la nevoile lor şi atenţia pe care le-o acorzi sunt esenţiale pentru o relaţie sănătoasă între un manager şi echipa sa.

Dar, cum am devenit manager? Depinde ce înţelegem fiecare prin asta. Tocmai de aceea nu ştiu dacă am reuşit, încă, să devin un manager. Sau un manager bun. Ştiu doar că am ajuns aici.

Nu mi-a sunat bine cuvântul acesta niciodată. Poate pentru că mi se părea uşor arogant şi fără substanţă. Nici atunci când mentorul meu mi-a spus, uşor ameninţător, „Tot o să fac eu un manager din tine!" n-am fost convinsă că o să reuşesc. Credeam în altceva. În echipă, în proiecte, în rezultate concrete. Şi asta am început să fac: o echipă bună, un proiect mare şi îndrăzneţ şi am avut rezultate nesperate. Pentru că am crezut în toate aceste lucruri.

„Motivaţia nu trebuie să dispară niciodată"

Cea mai mare provocare a mea la început a fost să-mi depăşesc obiectivele, apoi au fost oamenii care mă puteau ajuta să fac toate astea, apoi a fost schimbarea care trebuia acceptată, nu în ultimul rând, motivaţia mea, ca manager, dar şi cea a oamenilor din jurul meu. Motivaţia nu trebuie să dispară niciodată, precum provocările. Dacă dispar, e o problemă.

Am terminat o facultate tehnică, de Instalaţii pentru Construcţii, pentru că eram fascinată de