\"Să omori un om pentru o fată cu care a dansat mi se pare destul de exagerat.\" Această frază monumentală îi aparţine primarului de Giurgiu, Lucian Iliescu. Realitatea TV l-a sunat să comenteze crima asupra tânărului baschetbalist american, omorât în bătaie în oraşul său.
Primarul este de un calm care te îmbolnăveşte. Afişează o înţelepciune pedagogică de tătăiţă care îşi învaţă nepoţeii că nu e frumos să plescăi la masă.
Pe deasupra, o spoială de mâhnire că nu îi sunt înţelese şi apreciate la justa valoare eforturile pe care le face ca urbea sa să progreseze şi tot giurgiuveanul să prospere. Vorbeşte frumos despre băieţii de la echipă. Mai ales de Hardy, care "a mai avut activitate de baschet în zonă".
Nu se miră că poliţia s-a grăbit, la nici o oră după crimă, să anunţe că suspectul nu face parte din lumea interlopă. "Nu am vrut să deranjez poliţia din ancheta ei." "Foarte uşor spunem denumirea asta pompoasă, 'clan'. Găşti? Ei, se mai formează datorită stării acesteia în care trăim în România", continuă, cu înţelegere superioară asupra vieţii, edilul dunărean.
De la realizatorii emisiunii aflăm totuşi că Giurgiul, cât e el de mic, este stăpânit de două clanuri, mă rog, găşti temute, cu nume de papetărie-birotică: "Butoane" şi "File". Cămătărie, proxenetism, taxe de protecţie, reglări de conturi. Lor li s-ar mai adăuga unul, "Tamango", dar înţelegem că ăsta ar fi, aşa, mai nevolnic, remarcându-se până acum "doar" printr-o bătaie în pădurea Comana, izbucnită de la un lăutar care a vrut să plece acasă înainte de termen.
Interesant este că presa locală, cât a avut curajul, a scris că Lucian Iliescu a ajuns primar peste giugiuveni cu banii de la "Butoane". Şi că, drept mulţumire, închide ochii şi lasă teroarea să stăpânească Giurgiul.
De altfel, cât era de plin clubul în care puştiul american a fost otânjit în bătaie, nici unul dintre mart