Impozitul pe venitul microîntreprinderilor este reglementat de Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare şi de HG 44/2004 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii 571/2003, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit dispoziţiilor art. 1121, Titlul IV1 din Codul fiscal, microîntreprinderea este definită ca fiind societatea care îndeplineşte cumulativ, la data de 31 decembrie a anului fiscal precedent dacă realizează venituri, altele decât: din activităţi din domeniul bancar, din activităţi din domeniul asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital (cu excepţia activităţilor de intermediere), din activităţi din domeniul jocurilor de noroc, din activităţi din domeniul consultanţei şi managementului. De asemenea, dacă are de la 1 până la 9 salariaţi inclusiv; a realizat venituri care nu au depăşit echivalentul în lei a 100.000 euro; capitalul social este deţinut de persoane, altele decât statul, autorităţile locale şi instituţiile publice.

O modificare de care trebuie să se ţină seama în această formă de impozitare, faţă de regimul aplicat microîntreprinderilor înainte de anul 2010, este aceea că veniturile din consultanţă şi management nu mai sunt limitate la 50%. La data de 31 decembrie a anului fiscal anterior societatea nu trebuie să fi declarat venituri de această natură în situaţiile financiare. Baza impozabilă asupra căreia se aplică cota de 3% este reprezentată de totalul veniturilor trimestriale care sunt înregistrate în creditul conturilor din clasa a 7-a A "Conturi de venituri A".

Calculul şi plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor se efectuează trimestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare trimestrului pentru care se calculează impozitul. Până la aceeaşi dată se depune şi declaraţia de impozit pe veniturile microîntreprinderilor. Considerând că