A făcut cursurile Facultăţii de Meteorologie pentru a scăpa de armată. Apoi, s-a îndrăgostit rapid de meseria de meteorolog. Şi-a dat seama că ploaia şi vântul sunt mai mult decât fenomene ale naturii, că fac parte din viaţa lui.

Vasile Torică a ajuns din întâmplare să lucreze în domeniul meteorologiei. După ce a terminat liceul, a dat examen la Facultatea de Fizică din Iaşi, însă nu a reuşit. De teamă să nu fie luat în armată, a căutat cu orice preţ să se înscrie la cursurile unei facultăţi. Aşa a ajuns să susţină examen la Facultatea de Meteorologie din Arad. Aici şi-a cunoscut şi cea care avea să-i fie alături toată viaţa.

Deasupra norilor

După mai mulţi ani, şi-a dat seama că a fost atras cu mult timp înainte de schimbările naturii.

În anul 1966, povesteşte el, a plecat cu un grup de prieteni într-o excursie pe munte. „Am fost la Predeal şi apoi am urcat muntele pe jos, întrucât atunci nu erau telecabine. De la Babele am ajuns apoi la Vârfu Omu. Ţin minte că era o vreme foarte frumoasă sus, pe munte, puteai să faci plajă. Pâinea şi apa pentru cabană se cărau cu măgarii. Şi venea câte un măgar şi se oprea în faţa intrării cabanei. După ce cabanierul descărca desaga, îl răsplătea pe măgăruş cu un cub de zahăr. După ceva timp am coborât şi noi în oraş şi pe drum am văzut urmele lăsate de torentele de ploaie. Colegii noştri care rămăseseră în oraş ne-au spus că a fost o revărsare de nori. Noi nu simţisem nimic şi atunci mi-am dat seama că ne aflasem deasupra norilor“, povesteşte Torică. Nu bănuia la acea vreme că toată viaţa lui cariera lui se va învârti în jurul fenomenelor meteorologice.

Repartizat cu soţia la malul mării

După terminarea facultăţii de profil din Arad, cu media 9.50, a fost repartizat împreună cu soţia la două staţii media din Dobrogea, unde, de altfel, erau şi singurele locuri libere: la Adamclisi şi Valu lu