Deşi era greu de crezut, totuşi pana de inspiraţie şi dragostea pentru şabloane a românului a dat naştere unui nou concept online, aberant prin însăşi contradicţia sa de termeni : felicitările de condoleanţe.
Mostre ale acestui tip modern de comunicare se găsesc pe site-uri tematice, cum sunt www.efelicitari.org, camuflate printre mii de platitudini de mesaje de Crăciun, de Revelion, de Lăsatul secului, de botez, de cumetrie.
Cum arată astfel de „felicitări”? Majoritatea au o cruce în compoziţie sau o statuie funerară peste care pogoară o ploaie de cruci, toate animate, o lacrimă, o panglică neagră, un coşciug cu dantelă. Despre majoritatea ai crede că sunt făcute în bătaie de joc, dacă nu ar avea pretenţia de a fi serioase.
Cât despre textele care împodobesc aceste „capodopere” de comunicare online, merită remarcate „cele mai adânci condoleanţe pentru pierderea voastră” (există şi condoleanţe de suprafaţă?) sau „Moartea nu înseamnă înăbuşirea luminii. E ca şi cand ai stinge lampa pentru că a venit noaptea”.Aceeaşi definiţie ar fi valabilă, probabil, şi pentru prostia umană, în toate formele ei.
Mesajele par destul de apropiate, ca ton şi compoziţie, cu cele de pe ediţiile electronice ale ziarelor, care merg pe ideea oarecum hi-tech că toţi cei interesaţi pot afla mai uşor de pe internet, fie chiar şi prin Facebook sau Twitter, despre data, ora şi locaţia înmormântării şi, eventual, vor posta pe aceleaşi site-uri impresii de la faţa locului.
Formulele „deplângem moartea neaşteptată, la 96 de ani, a...”, sau cele în care construcţia frazei creează efecte nebănuite, cum ar fi : „În aceste grele momente pricinuite de moartea soacrei, colectivul Filaturii este alături de doamna inginer Codrescu. Dumnezeu să o ierte!” fac ca şi în mediul online pagina de decese să fie una dintre cele mai citite rubrici, cel pu
