Polonia este percepută ca una dintre puţinele ţări din UE care a reuşit să evite recesiunea şi care se bucură de o creştere economică de 4% anul acesta, cea mai mare din Uniune. Politica internă a premierului Donald Tusk este însă pasivă şi evită marile reforme. Iar rolul tot mai important jucat de Varşovia pe plan extern este mult exagerat: multă imagine, puţină substanţă, crede un jurnalist polonez specializat în probleme economico-politice.
Articol din dosarul "Polonia, marea putere a Estului" din ediţia nr. 24 a FP România, din 12 septembrie la toate standurile de presă.
Prietenii mei din străinătate mă întreabă cum a putut Polonia să evite căderea în recesiune în timpul crizei. Este foarte simplu. Suntem o ţară mare cu o puternică piaţă internă şi nu suntem atât de dependenţi de exporturi precum Republica Cehă de exemplu. Nu ne-am confruntat cu o bulă imobiliară sau în sectorul bancar. Suntem oameni foarte educaţi, inovativi şi muncitori.
Fluxurile mari de fonduri structurale de la UE şi scăderea taxelor operată de către guvernul precedent ne-a ajutat de asemenea să ne descurcăm destul de bine în timpul crizei. Dar nu avem timp să ne sărbătorim succesul. Datoria publică se apropie de limita constituţională de 55 % din PIB. Infrastructura noastră de transport se degradează. Birocraţia în creştere, corupţia şi legile proaste ne sufocă economia. În clasamentul pe 2011 „Doing Business” al Băncii Mondiale, Polonia este pe locul 70, în timp ce România este plasată pe locul 56, mai ales din cauza procedurilor complicate de deschidere a unei afaceri şi a sistemului complicat de taxare. Pe scurt avem multe de făcut, iar guvernul lui Donald Tusk este pasiv în aceste domenii.
Politica pasivă
De fapt pasivitatea este principala sa politică. Partidul Platforma Civică (PO) este un „party of power” tipic, care nu se gândeşte la