\"Tunul dat de Nokia\" la Jucu, aşa cum au caracterizat mai mulţi oficiali români investiţia finlandezilor în comuna clujeană, serveşte României câteva lecţii amare privind necesitatea unei politici industriale şi a unei noi relaţii cu investitorii. Sursa: REUTERS
În urma eşecului Nokia la Cluj, România ar trebui să înveţe cum să construiască un contract, cum să negocieze cu un posibil investitor şi ar trebui să-şi asume conştient faptul că, în câţiva ani, acea investiţie ar putea dispărea şi că sute sau mii de români ar putea rămâne fără un loc de muncă, consideră profesorul de economie Daniel Dăianu, fost ministru de finanţe.
"Nokia nu a făcut rădăcini. Acestea se fac prin investiţia în forţa de muncă şi prin investiţii pe orizontală. Când 60-70% din componente provin din economia locală, nu este uşor să iei o astfel de decizie, dar când imporţi 90%, lucrurile se simplifică", a explicat Dăianu de ce finlandezii au putut anunţa cu atâta lejeritate relocarea producţiei.
Potrivit acestuia, şi criza ne-a mai învăţat ceva: că trebuie să economisim şi să punem la bătaie capital autohton, deoarece companiile străine vor fi prezente în România doar atâta timp cât au de câştigat şi vor abandona corabia de îndată ce vor găsi în altă parte condiţii mai avantajoase.
Cu alte cuvinte, România ar trebui să ia exemplu de la Cehia, Slovacia şi Polonia, state care au reuşit să aibă o dezvoltare economică sănătoasă bazată pe industrie şi pe bunuri schimbabile şi nu pe consum.
Stop-cadru: industria românească în criză
Aproximativ 13% dintre firmele care activau în industrie la începutul crizei au fost măturate din peisajul economic de dificultăţile din anii 2009 şi 2010.
Potrivit datelor de la Oficiul Naţional al Registrului Comerţului (ONRC), în perioada 2008-2010, circa 13,47% dintre firmele care activa
