Şase ani le-au trebuit să-şi redobândească cetăţenia română. Cu actele în mână, s-au mutat definitiv în Capitală. Sursa: VLAD STĂNESCU

Pare o evadare pusă la punct ca într-un film poliţist, în care ţi-ai umplut o geantă cu nimicuri şi-ai fugit, fără să te mai uiţi în urmă. Cam aşa povestesc Diamantina Cojocaru şi mama ei, Valentina Brăduţeanu, plecarea din Basarabia.

După ani la rând în care şi-au strâns act cu act ca să arate că, de fapt, sunt românce, la începutul lunii ianuarie au ajuns în Gara de Nord. Ţin minte şi acum. Era Sfântul Vasile pe stil vechi.

Începutul: "Tatăl meu s-a trezit cetăţean al altei ţări"

Valentina Brăduţeanu are 60 de ani. Este medic neurolog. "Cu o vechime de 35 de ani", ţine să precizeze. În foaierul unui cinematograf dintr-un mall din Bucureşti, îi fug ochii pe afişe ca unui copil. Se uită atent la cel din mijloc, în care Mr. Bean îi zâmbeşte pe sub sprâncene. Se afundă într-un fotoliu mare şi dă ochii peste cap.

Tatăl ei plecase în al doilea Război Mondial cetăţean român. S-a întors cetăţean al Republicii Socialiste Sovietice Moldova. "Degeaba părinţii lui erau scrişi români, de-acuma, el era scris în acte ca moldovean", povesteşte Valentina. Când s-a născut, şi ea a fost "scrisă" moldoveancă: "Dar eu, eu sunt româncă. Şi toţi moldovenii sunt români".

Oamenii care zâmbesc

Pe 14 ianuarie 2011, cele două femei ajungeau la Bucureşti. Nu erau la prima vizită, asta pentru că, până să redobândească cetăţenia, au tot venit să umble după acte. Nimic nu le-a părut însă mai frumos ca în ziua aceea. Bucureştenii care gustă un city-break la Paris, ca pe o trufanda, şi-ar face cruce ascultând-o pe doamna Brăduţeanu. I-ar spune că e naivă şi ar trimite-o imediat la gura de metrou de la Unirii, s-o încolţească cerşetorii. Sau i-ar cere să meargă vara până la capăt cu tramvaiul 41, să simtă ce-i cu Capitala asta