Cu o saptamana inaintea Bataliei de la Marasesti, generalul Eremia Grigorescu avertiza ca "Tara si intreg neamul romanesc se gasesc la o cotitura periculoasa in drumul vietii lor si scaparea nu o poate astepta decat de la spiritul de sacrificiu si abnegatie a acelora chemati sa apere tara".
Un mare adevar, ce se va dovedi in intregime, de-a lungul celor doua saptamani de lupte necontenite.
Intreg poporul roman datoreaza recunostinta eterna acelor ostasi care au infruntat cu sfidare moartea, care prin jertja lor au facut stavila de netrecut in fata armatelor navalitoare, unii dintre ei servind chiar de dincolo de moarte.
Faptele lor de arme extraordinare din acele zile au ramas statornicite in constiinta natiunii, povestea sacrificiului capitanului Grigore Ignat si a companiei sale de circa doua sute de oameni fiind unul dintre cele mai inaltatoare episoade.
Confruntarile din timpul Bataliei de la Marasesti
Atacurile violente ale armatei germane au pus in deosebita dificultate Divizia 13 Infanterie chiar in ultima zi a marii batalii. Pierderile suferite de Regimentul 51/52 au redus capacitatea unitatii de a mai putea apara flancul diviziei si era doar o problema de timp pana cand apararea va sucomba.
Generalul Constantin Prezan, ingrijorat de posibilitatea unei spargeri a liniei frontului, ii ordona capitanului Grigore Ignat sa ocupe pozitiile slabite si sa reziste pana in momentul in care va fi intarit.
O misiune fara intoarcere
Pe umerii capitanului Ignat este asezata o responsabilitate enorma, o responsabilitate ce o va imparti cu oamenii din compania sa. Intelegandu-si pe deplin sarcina, se reped prin gloantele si prin artileria inamica cu vitejie incercand sa ajunga grabnic la ostasii ce aveau nevoie atat de tare de ei.
Sub focul proiectilelor pamantul se cra
