Actuala criză economică e una globală, dar problemele fiecărui stat în parte sunt particulare. Sursa: EVZ
De exemplu, dacă în SUA şi vestul Europei există o importantă componentă speculativă a crizei (investiţii imobiliare aiurea etc.), în Grecia (sau România etc.) nimeni nu poate da vina pe bietul sector privat care abia răsuflă, strâns de gât de un stat supra-reglementator ce cheltuie enorm pe salarii publice şi subvenţii sociale.
Iar în Grecia, în plus, pe armată: pradă nevrozei naţionale de cetate ortodoxă asediată, Atena alocă pentru apărare 3,2% din PIB, adică peste media NATO şi a unor state cu armă nucleară, programe spaţiale şi trupe adevărate aflate în teatre de luptă, nu în birouri sau baruri pe plajă: Marea Britanie 2,7%; Franţa 2,5%. Din perspectiva asta, nu e departe nici de jandarmul global SUA, cu imensele sale capacităţi şi cheltuieli cu războaiele din Orient: 4,7%.
Lasă că din acest procent Armata şi Marina SUA finanţează programe de cercetare civile, în discipline fundamentale sau cu aplicativitate non-militară, la care sunt eligibili şi cetăţeni străini (detalii aici), iar din proiectele "complexului militaro-industrial" s-a născut inclusiv Internetul, folosit atât de bine azi de Assange şi alţi rebeli împotriva "hegemonului". Oare ce alt minister al apărării funcţionează aşa deschis şi competitiv? Dl. gen. intendenţă Oprea, vreo idee? Mai ales, mă întreb cum naiba se face că, nici între parlamentarii socialişti francezi, care se întrerup de la Angry Birds doar ca să conteste scutul anti-rachetă de la Deveselu, nici între protestatarii din Grecia, nu s-a găsit unul să dea cu piatra în această vacă sacră a cheltuielilor de apărare. În fond, ca şi în Spania, Franţa, Italia sau zilele astea la New York, nucleul hard al protestelor e dat de combinaţia stângă clasică sindicalistă, plus grupuri de stângă post-modernă eco-ana
