Că ţeapa luată cu promovarea unora ca Horaţiu Dumbravă şi Cristi Danileţ a rămas pentru societatea civilă o furie dureroasă e una. Dar ţeapa trasă de cei doi „reformişti“ chiar foştilor colegi de luptă în ale justiţiei poartă izul imundei trădări. Cei doi, HD şi CD, au ajuns, după lupte seculare cu alde Lidia Bărbulescu & co., primul, şef al CSM, al doilea, membru. Amândoi criticaseră aspru sistemul judiciar românesc.

Extrem de vocali în toate seminariile finanţate de Freedom House. Semnaseră protestul Integritate şi demnitate, împotriva modului de acţiune al CSM şi a păienjenişului ţesut în jurul numirilor la ÎCCJ, la câteva zile de la declanşarea scandalului Cătălin Voicu. Aderaseră la un manifest revoluţionar, Justiţia din spatele Cazului Voicu, în care se spunea, printre altele: „scandalul de la vârful justiţiei române (...) consfinţeşte în mod evident eşecul politicilor de recrutare la ÎCCJ” (în scandalul Voicu, ieşise la iveală relaţia „nepotrivită“ a lui Florin Costiniu, şeful Secţiei Civile a ÎCCJ, cu împricinaţi ajunşi la înalta instanţă).

Instalaţi în CSM, oaia neagră a tuturor rapoartelor de ţară venite de la UE, HD şi CD au luat rapid culoarea şi mirosul mucegaiului din fostul CSM. În interviul acordat revistei 22 la începutul acestui an, HD se arăta a fi, brusc, „înţelepţit“. Un fel de Trahanache. „Aveţi puţintică răbdare“, să mai vedem, să analizăm, să discutăm, să comunicăm mai bine... cam atât mai rămăsese din spiritul combativ a lui HD. În schimb, celălalt revoluţionar, CD, un Coriolan Drăgănescu al zilelor noastre, s-a avântat într-o ciornă de reformare a justiţiei, pe care nici măcar Rodica Stănoiu n-ar fi visat s-o redacteze. Trântirea în parlament a legii de selectare a judecătorilor la ÎCCJ a fost salutată de CSM, respectiv de HD şi CD. Ghinion însă: ÎCCJ e zgâlţâită de un nou cutremur. Care nu-i va atinge, e sigur, nici pe HD-