- Istoric - nr. 873 / 11 Octombrie, 2011 Cea dintai "eliberare” pe care am trait-o a fost cea din 1944. Oamenii au rasuflat usurati, ca au scapat de nimicitoarele bombardamente anglo-americane, dar ii nelinistea furtuna ce putea sa vina peste noi. Stiam de la militarii care au trait zilele retragerii de pe Nistru, cand, cetateni romani de o anumita etnie, filorusi, nu numai ca-i insultau, dar aruncau in ei cu "apa murdara”, scuipau ofiterii si le rupeau gradele. Armata avea ordin sa nu raspunda la provocari si, dupa cum am auzit din gura unor fosti concentrati, daca nu i-ar fi tinut de scurt ofiterii, uneori ar fi deschis focul. Dupa patru ani, acesti instigatori au venit, ne-au "eliberat” si ne-au tinut o vreme sub calcai. Au trecut apoi peste noi vremuri de seceta si de plata a datoriilor de razboi la care am fost obligati. Trenuri incarcate luau calea Rasaritului, ducand alimente, imbracaminte, in vreme ce majoritatea romanilor umblau dezbracati si flamanzi. Populatia din Moldova pribegea prin tara in cautarea unui codru de paine. Treptat, economia s-a intremat si ne-am capatat nadejdea in vremuri mai bune. Au aparut SOVROMURILE, cu 50% capital sovietic si cu 50% capital autohton. Se vorbea despre sprijinul dezinteresat si fratesc pe care il primeam, pentru ca noi sa pasim pe calea prosperitatii ce se intrevedea. Stiam ca 50% din beneficiile acestor societati mixte reveneau sovieticilor, ceea ce se aprecia ca este echitabil. Numai ca, am aflat ulterior, profitul era calculat anticipat si nu interesa daca el se realiza sau nu, ca sovieticii isi luau cota, care, adesea, nu era acoperita de intregul beneficiu obtinut. Cu anii, aceste societati au fost lichidate si Romania a intrat pe fagas. Ba am prins curaj sa mai si "caraim”, cum a fost opunerea la Planul Valev, cu care urma sa fim incorsetati. Nu poate fi trecut cu vederea faptul ca, in acele timpuri, capetele lu