Câteva sute de mii de români sunt în situaţia de a nu mai putea plăti ratele la credite de consum. Capital vă arată ce pot pierde, la ce trebuie să fie atenţi, dar şi cum ar putea scăpa de o parte din datorie în condiţii optime
La sfârşitul anului 2007, în plin boom economic, Mihai şi-a luat un credit de nevoi personale de 10.000 de euro sau aproximativ 36.000 de lei la cursul de atunci. Banca, una foarte mare, i-a acordat creditul deşi valoarea ratei lunare avea să depăşească, după terminarea perioadei cu dobândă promoţională, jumătate din salariul împrumutatului, adică 2.000 de lei. Mihai a folosit banii pentru a-i investi la Bursă şi, pentru că primele şase luni a beneficiat de o dobândă promoţională a plătit fără probleme ratele (600 de lei pe lună). Mai mult, câştigurile din plasamentele în acţiuni (fapt comun în România anilor 2007-2008) i-au asigurat confortul financiar.
Primul şoc l-a avut la jumătatea lui 2008, când perioada cu dobândă promoţională a expirat, iar rata a crescut brusc la 1.000 de lei, adică jumătate din veniturile sale. A reuşit totuşi să-și achite obligaţiile lunare încă o perioadă. Numai că în 2009 a început criza. Valoarea acţiunilor sale a scăzut substanţial şi, colac peste pupăză, Mihai a rămas fără loc de muncă. Au fost suficiente cele trei luni de şomaj pentru ca omul nostru să acumuleze la bancă o datorie pe care nu a mai putut-o achita. Deşi reuşise să se reangajeze, şi încă pe un salariu mai mare decât cel pe care l-a prezentat iniţial (2.500 de lei faţă de 2.000 de lei), banca l-a refuzat elegant atunci când a solicitat o refinanţare sau o reeşalonare a creditului. „Cu veniturile dumneavoastră, nu vă calificaţi nici măcar pentru jumătate din valoarea solicitată. Nu aţi avut continuitate la locul de muncă, deci nici nu vă putem mări perioada de maturitate a creditului“, i-au spus cei de la bancă.
