Continuă, aprinsă, dezbaterea despre numirea judecătorilor la Înalta Curte de Casație și Justiție. Ce ar trebui să fie verificat? Cum anume? Iată propunerea mea: fiecare candidat ar trebui invitat să se întindă pe burtă, apoi comisia de examinare îl va verifica, de la baza capului și până la noada fundului, extrem de atent și de minuțios, centimetru cu centrimetru și vertebră cu vertebră. Vor fi admiși candidații exclusiv în funcție de cât de solid și de încredere se vor prezenta la această examinare. De ce? Păi pentru că, în mod evident, o problemă… nu, de fapt, problema fundamentală a Înaltei Curți de Casație și Justiție este o acută slăbiciune, dacă nu chiar lipsă totală a șirei spinării în rândul membrilor ei.
E un fapt oarecum ascuns de valul de acuzații penale aduse unui număr însemnat de înalți judecători. Cu siguranță că și asta este o problemă, și încă una foarte gravă. Dar nu e problema fundamentală, ci unul din efectele ei. Am să demonstrez asta dând patru exemple.
Primul se referă la dl Costiniu, și la dialogurile sale cu dnii Voicu și Cășuneanu. Lăsați la o parte faptul ca e parte dintr-un dosar de corupție; să presupunem că nu ar exista absolut niciun element penal în convorbire. Ce ar rămâne, în schimb, ar fi o rușinoasă dovadă de servilism. Dl Costiniu s-a plâns că a fost umilit de cătușele puse la arestare, dar umilința majoră e exact în convorbirile astea, în atitundea de slugă supusă pe care el însuși o afișează. Pe lângă dl judecător, Ghiță Pristanda ar fi un monument de demnitate. Mai mult, personajul lui Caragiale avea o scuză, se ploconea în fața omului care îi putea amenința slujba și de dragul păstrării salariului. Or, dl Costiniu avea unul dintre cele mai prestigioase și mai sigure posturi din țara asta, și o ”renumerație” deloc mică, indiferent de buget: peste 215.000 RON pe an (peste 2 miliarde lei vechi).
La fel se pun
