Noul Cod civil prevede trei modalităţi de încetare a căsătoriei: pe cale judiciară, pe cale administrativă şi prin procedură notarială. Toate cele trei proceduri existau în legislaţia noastră şi anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, însă ultimele două sunt de dată foarte recentă, fiind introduse prin Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării, în pregătirea intrării în vigoare a noului Cod civil. În acelaşi timp, avantajele celor două proceduri este dat de soluţionarea mai rapidă a unor cereri care anterior intrau în competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti, precum şi prin costuri mai reduse pentru părţile implicate.

Noul Cod civil reglementează, în continuare, cele trei proceduri de divorţ, principalul element de noutate faţă de procedura anterioară fiind faptul că, procedura notarială a divorţului (nu şi cea pe cale administrativă – n.r.) poate fi folosită de acum şi în cazul în care există copii minori din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi. Până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, procedura divorţului pe cale administrativă sau prin procedura notarială putea fi folosită numai în cazul în care soţii care doreau să divorţeze nu aveau copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi. Articolele 375-378 reglementează procedura divorţului prin acordul comun al soţilor în faţa notarului public.

Condiţii necesare şi competenţa de soluţionare

Condiţiile necesare pentru alegerea procedurii divorţului pe care notarială: cei doi soţi să fie de acord cu divorţul, precum şi cu toate efectele care rezultă din acesta: atât personale, cât şi patrimoniale. Acordul soţilor cu privire la aceste aspecte va fi realizat printr-un act distinct, încheiat în faţa notarului; în cazul în care există copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi: soţii să convină (tot printr-un act distinc