Avem ceva esential sa invatam din "lectia" bulgareasca: dosarul romilor nu este doar al lor, cit mai ales al majoritatii creatoare de istorie, intrucit nu exista decit solutia civilizarii acestor comunitati. Rabufnirile interetnice din Bulgaria, la fel ca si reactiile dure ale unor oficiali occidentali la adresa retelelor de cersetori de origine roma, urmate de replicile incoerente, nelipsite de accente rasiale ale omologilor de la Bucuresti, au devoalat dedesubturile unui dosar ascuns cu grija, dar si cu un ocean de ipocrizie, in egala masura oficiala si populara, care dureaza de bune decenii. Elevi ascultatori ai profesorilor mindri care ne-au invatat ca romanii au radacini etnice exclusiv daco-romane, am uitat cu desavirsire ca in conceptul de cetatean al statului, fie el unitar ori federal, intra toti locuitorii, cu sau fara buletin de identitate, dar care, din vremuri mai vechi ori mai noi, locuiesc pe acest teritoriu. E drept ca romanii au asigurat directia istorica a tarii si au facut-o cu determinare, dar si cu sacrificii, care au intrat in panteonul national. E la fel de drept ca romanii au suferit impilari si nedreptati din partea stapinilor lor. Insa nu e mai putin adevarat ca in iuresul national, noi, ca si alte popoare care si-au edificat state nationale (nemtii au creat ideologia "sturm und drang"- furtuna si avint), am uitat ca alaturi de noi traiesc comunitati carora nu le putem pretinde sa se romanizeze ori sa dispara, pentru simplul motiv ca statul national nu este un paravan pentru abuzuri ori crime. Cind Kogalniceanu i-a emancipat pe tigani - ultimii robi din Europa - am uitat ca libertatea fara educatie si proprietate este un moft. Iar atunci cind Antonescu i-a expediat la Bug si i-a supus unui regim de exterminare, pretextind salvarea statului, majoritatea romanilor a tras perdeaua si a rasuflat usurata: altcineva face treaba murdara si nu noi,