În Franţa, agenda politică şi socială este încărcată. Sindicatele au organizat o zi de mobilizare împotriva austerităţii, într-un context electoral cu mesaje adresate atât în direcţia puterii, cât şi a socialiştilor din opoziţie. Francezii încep să îşi exprime şi ei prin manifestaţii exasperarea împotriva austerităţii şi a unei crize care nu se mai sfârşeşte.
Un fel de popor planetar de indignaţi se formează treptat: grecii, spaniolii, portughezii, italienii, britanicii, francezii şi chiar şi americanii îşi dau mâna în mod figurat pentru a spune: destul cu această confuzie, cu această lipsă de orizont, cu acest delir speculativ, cu această criză a datoriilor, cu această agonie economică... Cu cuvinte simple, unul dintre liderii sindicali cei mai cunoscuti în Franţa, Bernard Thibault, se exprima marţi în numele multor francezi. "Ne-am săturat”, spunea el, „austeritatea salarială nu ne scoate din criză ci ne duce, împreună cu precaritatea socială, la recesiune".
Mobilizarea din Franta nu a fost deloc spectaculoasă, nu poate fi comparată de exemplu cu manifestaţiile organizate împotriva reformei pensiilor la final de primăvară. Puţini salariaţi au făcut grevă, cortegiile de manifestanţi nu au fost masive. Am asistat mai degrabă la un fel de repetiţie generală şi la un avertisment. Într-un moment electoral, sindicatele vor să audă din gura protagoniştilor care se vor înfrunta anul viitor la alegerile prezidenţiale, angajamente serioase în vederea unei noi politici.
Socialiştii, care se află în prezent între cele două tururi ale primarelor, sunt, fără îndoială, sensibili la acest avertisment. Iar în condiţiile în care un număr important de alegători de stânga au votat la primul tur cu Arnaud Montebourg, campionul demondializării, se simte o anumită presiune a "bazei" pentru ca opoziţia socialistă să îşi asume un viraj mai la stânga.
De partea
