Este greu de spus dacă doamna Timoşenko este albă ca zăpada. În definitiv, și țările occidentale, și Vladimir Putin, când au făcut presiuni pentru eliberarea sa și-au urmat propriile interese. În plus, contractele semnate cu Rusia în 2009, de care este învinuită, au permis deblocarea aprovizionării cu gaz a țărilor europene. La RFI, istoricul Tiberius Puiu, unul dintre puținii specialiști români pe Ucraina, vorbeşte despre mizele acestei afaceri și cât de mult este pusă la încercare democrația ucraineană.

Afacerea Timoşenko este veche. Ştim că Iulia Timoşenko, înainte de a intra în politică, a fost numită la scurt timp după independența țării în 1991, șefa unei importante companii energetice care obține monopolul importurilor de gaz din Rusia. Acest post l-a obținut grație lui Pavlo Lazarenko, fost premier care se află în închisoare în SUA, unde a fost condamnat pentru spălare de bani. Și el a fost urmărit penal în Ucraina și în Rusia într-o afacere de dare de mită unor responsabili ruși din domeniul Apărării. Acest dosar a fost închis în condiții obscure în 2005, în timp ce Iulia Timoşenko conducea guvernul.

Să nu uităm că, odată ce Timoşenko a ajuns la putere purtată de revoluția portocalie, aliată cu fostul președinte Viktor Iuşcenko, cei doi au devenit din amici adversari și au început să se acuze reciproc de corupție. În aceste condiții, este greu de spus dacă doamna Timoşenko este albă ca zăpada. În definitiv, și țările occidentale, și Vladimir Putin, când au făcut presiuni pentru eliberarea sa și-au urmat propriile interese. În plus, contractele semnate cu Rusia în 2009, de care este învinuită, au permis deblocarea aprovizionării cu gaz a țărilor europene. Care sunt mizele acestei afaceri și cât de mult este pusă la încercare democrația ucraineană, aflaţi în cele ce urmează.

Ştefan Popescu: Tribunalul din Kiev a condamnat-o pe fosta șef