Este un merit al sectorului bancar din Romania faptul ca s-a dezvoltat exploziv, in dorinta de a se alinia standardelor lumii civilizate, astfel incat sa-i fie agreabil romanului cu bani si atractiv investitorului strain.

Fireste, dezvoltarile explozive necesita bani, dar bancile nu se pot plange. Ele incaseaza dobanzi de la doritorii de credite, comisioane pentru orice operatiune executata, venituri de pe urma schimburilor valutare, cele din propriile actiuni speculative si inca multe altele.

Banca este prea simandicoasa, pentru omul sarac

Nenorocirea este ca micul slujbas, cand vrea sa "puna de o parte" mica sa economie ramasa la sfarsitul lunii - in cazul fericit cand ii ramane -, n-are alta solutie inteleapta decat sa puna banii la ciorap.

La banca, risca sa-i scada economiile prin comisioane, in loc sa-i creasca prin dobanda. Nu tintesc sistemul bancar, facut sa prospere, intrucat banca este o afacere si nu o institutie filantropica. Observ numai ca omul sarac n-are ce cauta la banca, daca n-a castigat cumva la loterie.

La banca, dai comision cand depui, cand ridici si chiar fara sa depui sau sa ridici, banca tot iti incaseaza automat o taxa de administrare. Pe scurt, banca nu este facuta pentu salariatul care pune de-o parte mica lui agoniseala, ca sa aiba de frigider, de televizor, sau - Doamne fereste - de inmormantare.

Ce a fost CEC si ce este astazi

Pentru toate acestea, a existat candva CEC. Zic "a existat", pentru ca nu mai exista: CEC este in prezent tot o banca, una cu capital de stat, dar banca, nu casa de economii. Diferenta nu-i mica.

Nu pun la socoteala ce era CEC inainte de '90, m-ar crede cineva nostalgic; mai curand, rememorez ce era inante de razboi. Era o casa de economii controlata de stat, care depozita micile depuneri ale populatiei. Fondurile propr