Necesarul mare de finanţare al statului a determinat un salt al datoriei publice cu 19,6 mld. lei în prima jumătate a anului (5 mld. euro), adică o creştere de aproximativ 800 mil. euro pe lună.
Ritmul de creştere s-a mai temperat însă comparativ cu anul trecut, având în vedere că în perioada ianuarie - iunie 2010 datoria publică s-a majorat cu 29,6 mld. lei.
Creşterea datoriei în primele şase luni din acest an a fost de 10%, până la 214 mld. lei, ponderea datoriei în PIB apropiindu-se de 40%. După ce în ianuarie 2011 datoria publică scăzuse cu 3,5 mld. lei, în februarie s-a reluat trendul ascendent, iar ritmul de creştere s-a accentuat în martie, când ponderea datoriei în PIB a ajuns la 36,7%. Aprilie a venit cu o scădere a datoriei faţă de martie, pentru ca în mai să se reia ascensiunea, fiind depăşit pragul de 200 mld. de lei. Iar în iunie, saltul datoriei a fost de 14 mld. de lei.
"Să nu ne gândim că ponderea datoriei publice în PIB este mică. Poţi să ai deficit bugetar mai mare dacă cineva ţi-l finanţează. Alte ţări pot să aibă deficite şi datorii publice mai mari pentru că le pot finanţa mai uşor. Principalul motiv al consolidării fiscale din România este acela că nu ne permitem o datorie publică foarte mare. Acum datoria publică este la un nivel gestionabil, dar să fim atenţi să nu crească în continuare. Trebuie să o stabilizăm", a comentat Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
Teoretic, România mai are loc să-şi majoreze datoria până la atingerea plafonului de 60% din PIB, considerat până nu demult un standard sănătos în Europa, potrivit criteriilor de la Maastricht, însă problema este accelerarea ritmului de creştere şi direcţionarea banilor preponderent către cheltuieli curente cu pensii, salarii, bunuri şi servicii, în timp ce cheltuielile cu investiţiile rămân la un nivel extrem de redus.
Dumitru a menţiona
