S-a intamplat ca l-am omorat pe singurul american care venise sa isi implineasca visul in Romania. Este in aceasta propozitie tot atat de mult adevar, pe cat de multa minciuna. Desigur, nu l-am omorat "noi", ci un tampit din Giurgiu. Eventual, mai multi, pentru ca informatiile inca sunt putine si incerte.
Daca vom sapa insa ceva mai mult si mai atent, daca vom merge sa analizam cauzele care au contribuit la decesul baschetbalistului american, s-ar putea sa avem surpriza sa ne trezim in fata faptului implinit.
"Sistemul" nostru blestemat, cu toate tarele si racile noastre stravechi, a contribuit cel putin in aceeasi masura ca si pumnul lui "Gypsy Gypsanu" la moartea lui Hardy. Cat despre visul americanului, cred cu toata taria ca el era singurul locuitor al acestor meleaguri care mai avea unul.
Moartea baschetbalistului american Chauncey Hardy este precum marile mistere ale vietii - cu cat citesti si afli mai multe, cu atat ajungi sa stii mai putine. Crima de la Giurgiu ne spune practic, inca o data, povestea unui lucru deja cunoscut prea bine despre Romania - oriunde s-ar petrece vreo nenorocire, ea scoate la iveala un musuroi intreg de alte probleme, complicitati si o infinitate de anomalii.
La fel s-a intamplat si in cazul asasinatului de la Piatra Neamt, dupa care a iesit la iveala fenomenul Soric si mizeria complicitatii dintre politie si lumea interlopa dintr-un judet controlat parca in totalitate de mafie, nu de stat. Recent, incidentele de la Deta au scos la iveala aceeasi structura cvasi-criminala care stapaneste practic intreaga tara. O tesatura de relatii la limita dintre crima organizata, functionari corupti si lumea interlopa se intinde de la Baia Mare pana la Constanta si de la Timisoara la Iasi.
O crima, un accident dramatic sau o rafuiala intre gasti reprezinta tot ce trebuie sa se petreaca pe
