Dincolo de ce spun alţii despre noi şi de ce spunem noi despre alţii există un uriaş inventar al «ofenselor» pe care ni le aducem singuri.
N-ai cum să nu te enervezi când un străin se comportă ofensator faţă de poporul din care faci parte. Niciun popor nu merită un asemenea tratament. Fiecare are chipul lui propriu, bunele şi relele lui, dar a umbla cu generalizări stigmatizante, a înnegri omogen naţii întregi e a pune în circulaţie un fals şi o mârlănie. Mârlani sunt peste tot. Şi în Franţa. Pe de altă parte,„hîrjoana" interetnică e un sport universal. Peste tot în lume se întâlnesc portrete caricaturale, nu odată răutăcioase, ale diverselor seminţii. Sentinţele şi bancurile despre nemţi (cazoni), italieni („macaronari"), francezi (demagogi), scoţieni (zgârciţi), engleji (demodaţi), americani (inculţi), ruşi (beţivi şi pravoslavnici) ş.a.m.d. fac parte din patrimoniul deriziunii planetare. Ungurii ne vorbesc de rău, dar nici noi nu ne lăsăm mai prejos, când pomenim de „bozgori". Poetul nostru naţional e destul de otrăvit când vorbeşte despre „bulgăroi cu ceafa groasă" şi despre „grecotei cu nas subţire". Un personaj tragi-comic a devenit şi „instalatorul polonez" şi sârbul „naţionalist" şi „mafiotul" sicilian şi „fanfaronul" spaniol, ca să nu mai vorbim de frontul antisemit din întreaga lume. Sau de locurile comune, de loc flatante, despre „negri". Cât despre noi, secole de-a rândul am avut ce-am avut cu turcii (cotropitori), cu muscalii, cu fanarioţii şi, bineînţeles, cu ţiganii. M-a frapat, acum vreo săptămână, să văd comentariile pe forum ale unui articol care anunţa că dna Paula Iacob ar fi colaborat cu Securitatea. Majoritatea forumiştilor nu erau indignaţi de presupusele compromisuri ale împricinatei, ci de faptul că ar fi evreică. Asta apropo de „blândeţea" şi „spiritul nostru de toleranţă"!
Dar dincolo de ce spun alţii despre noi şi de ce sp
