Shane Acker, 40 de ani, unul dintre cei mai creativi animatori de Hollywood, face parte din juriul Anim’Est. EVZ a stat de vorbă cu el despre dominaţia Pixar şi despre nominalizarea sa la Oscar.
Debutul lui Shane Acker, scurtmetrajul nominalizat la Oscar "9", din 2005, devine lungmetraj la propunerea şi finanţarea faimosului Tim Burton. Ambele filme au fost proiectate duminică seară, în premieră, la Festivalul In ternaţional de Animaţie Anim’Est.
Luni, regizorul a vorbit cu studenţii de la UNATC, iar joi, de la ora 19.00, la Sala ArCuB, va susţine o conferinţă cu titlul "From School to Hollywood", cu intrare liberă.
EVZ: Ce ai învăţat din lungmetrajul "9"?
Shane Acker: Provocarea la film a fost că fiecare zi era o experienţă nouă, ceva ce nu mai făcusem niciodată şi înspăimântător dar, la sfârşitul zilei, te bazezi mult pe instinctul tău, te deschizi pentru sugestii şi idei noi şi începi să ai încredere în oamenii cu care colaborezi.
Pentru că, lucrând singur la scurtmetraje, instinctul îmi spunea să fac totul singur. Dar nu poţi face asta la un lungmetraj, aşa că, după o vreme, am început să educ oamenii cu care lucram, să gândească aşa cum gândeam eu, ca atunci când au probleme, să le rezolve aşa cum le-aş rezolva eu.
Adică să fii ca un manager care distribuie sarcini?
Exact ca un manager. Ceea ce necesită un set diferit de abilităţi. Am învăţat despre structura narativă a lungmetrajelor, care au un alt flux şi ritm. Am învăţat să lucrez cu dialogul (scurtmetrajul "9" era mut – n.r.), care e o parte diferită de ce făcusem eu. Scrisul scenariului nu era punctul meu forte. Eu îl concepeam dintr-o perspectivă vizuală.
Şi, deşi trebuia să facem filmul în 18 luni, l-am terminat în trei ani. Şi asta a fost o lecţie: să nu încerci să trişezi, pentru că n-o să iasă bine. La următorul meu film, aş vrea să lucrez un an cu o echipă mi
