Oricat de vesele, pline de ambitie si grele de speranta ar fi enunturile care descriu arhitectura Miscarii Populare via Noua Republica sub planul urbanistic general al Albei ca Zapada, se naste o intrebare: cum va arata activul de baza?
Nucleul il cunoastem: acei barbati si masinile lor zburatoare care elimina din mintea romanilor credinta ca zicala "la vremuri noi, tot noi" ar fi devenit a doua natura a filosofiei politice.
Am inteles, port-drapelul este un sobor de porumbei. Dar cine sunt oamenii care vor purta mesajul spre astre? S-a nascut intre timp o noua clasa de politicieni? Normal. Undeva, in subterane, pandesc detasamente de soldati animati exclusiv de binele public, care asteapta doar un semnal pentru a revarsa spre natiune nu lapte si miere, dar macar promisiunea ca incompetentii, mincinosii si ipocritii vor si lasati la vatra.
Recunosc, perdeaua de fum este inteligenta. Nu de prostie pot fi acuzati cei care o lanseaza, dar asta nu inseamna ca nu exista riscul ca poporul sa-si puna masca de gaze. Ceea ce se pregateste, insa, este de natura sa-l determine sa respire algocalmin: saracia va fi combatuta cu mijloace simple, extrase din manualul marketingului electoral. Nu degeaba avem, inca, pe retina, imaginea sefului statului cu aratatorul indreptat spre tendintele populiste ale Cabinetului Boc.
Multa vreme m-am intrebat ce joc face Traian Basescu in momentul in care atrage atentia ca bugetul nu suporta majorari de pensii si salarii. Si cand eram tentat sa cred ca se afla cu sapte mutari in avans, ca la sah, adica anticipeaza o problema si mai mare de credibilitate a Guvernului si isi capitalizeaza imaginea de om care sacrifica binele imediat pentru interesul national pentru a o transfera unei noi miscari politice, la momentul oportun, mi-a trecut prin minte ca explicatia trebuie sa fie mult mai simpla.
