Reducerea contribuţiilor sociale şi micşorarea birocraţiei sunt necesare pentru a menţine România în atenţia companiilor străine care vor să se extindă în această zonă a Europei. Sursa: ADI PÎCLIȘAN
Plecarea finlandezilor de la Nokia nu poate fi pusă pe seama a ce a făcut sau nu România. Nokia are probleme mari la nivel de corporaţie. Închiderea fabricilor înainte de a deveni nerentabile este o mişcare normală. Însă problema atragerii de noi investitori, pentru care ne luptăm acum nu doar cu economiile vecine, ci şi cu cele dezvoltate, este tot mai mare.
Înaintea crizei care a debutat la noi în 2009, România era pe locul 40 în clasamentul Forbes al celor mai bune ţări pentru afaceri, dintr-un total de 134 de state. Ţara noastră a coborât pe locul 44, în clasamentul de anul trecut, şi pe locul 52 în cel din acest an. Din Uniunea Europeană doar Grecia mai este considerată mai indezirabilă pentru afaceri decât noi. La capitolul "povara fiscală" stăm chiar mai prost, locul 111, iar la libertate monetară ne plasăm pe poziţia 78. Libertatea comercială este singurul sector la care suntem performanţi şi ocupăm locul 11.
Deteriorarea mediului de afaceri autohton este vizibilă în ultimii aproape trei ani. Tăierile de cheltuieli bugetare nu au fost suficiente pentru echilibrarea bugetului, astfel încât a fost nevoie de majorarea cotei de TVA şi a unor accize. Avantajul obţinut, în 2005, prin introducerea cotei unice de impozitare de 16%, a fost anulat de majorarea celorlalte taxe. Iar cele mai reclamate taxe nu sunt cele pe profit, ci cele pe muncă. Taxele şi impozitele sociale obligă la plata către stat a unei cote de circa 81% din salariul net. Foarte mult, iar investitorii reclamă acest lucru de fiecare dată când vorbesc despre afaceri în România.
Reducerea taxelor afectează investiţiile statului
Bulgaria practică o c
