Hardy Chauncey era de o lună şi jumătate la Giurgiu. "Aici sînt cel mai fericit, vreau să rămîn definitiv!", mărturisea sportivul prietenos şi pus mereu pe şotii. Baschetul îl salvase din calea drogurilor şi a sărăciei

"Mama, eu plec. Voi juca baschet, asta e cel mai important. Nu cred că ştii tu unde, dar e în Europa. România. Ştii că îmi doream să joc peste Ocean". Curios, nu? În Connecticut, un tînăr visa la mai bine, legînd totul de un oraş străin din sudul unei ţări necunoscute. Giurgiu, România.

La echipa Sacred Heart Athletic, în campionatul universitar american, Hardy terminase sezonul 2009-2010 cu o medie de 12,5 puncte pe meci. Poate nu era tocmai un coordonator de joc pentru NBA. Poate că era prea devreme.

Slam-dunk pentru supravieţuire

La jumătatea lui august 2011, Hardy soseşte în România. Un american de culoare părăsind Statele pentru un salariu de nici o mie de euro, la Giurgiu? Da. Acasă, Onnalisa şi Jada, surorile lui, ştiau că e vorba şi de dragostea pentru slam-dunk, dar şi de supravieţuire, cumva. Iar singurul bărbat din familie trebuia să facă ceva. Declara înainte să se mute la Dunăre:

"Acolo de unde vin eu, mulţi copii intrau în belele, vindeau droguri. Cred că pe mine baschetul m-a ţinut departe de necazuri, m-a luat de pe stradă"

La CSŞ Giurgiu mai jucau un american, un sîrb şi o gaşcă de români talentaţi, aflaţi la primul sezon în Divizia A la baschet. Antrenorul, tot yankeu, Theo Evans. Chauncey a ales să stea singur în camera de hotel. "După cîteva zile însă, nu se mai dezlipea de ai noştri", îşi aminteşte plîngînd managerul echipei, Smărăndiţa Iliescu.

"Fiul meu îl lua în braţe de cum îl vedea, pentru că Chauncey rîdea tot timpul şi se uita cu ochii mari la tine. Iar pe teren, talent uriaş şi dăruire. Combinaţie rară!", continuă femeia care a avut ambiţia să