- Comentariu - nr. 873 / 11 Octombrie, 2011 La 6 octombrie a.c., cu incepere de la ora 17, Monumentul Secuilor Martiri a fost inconjurat de lume, printre care si oficialitati, cu prilejul manifestarilor dedicate comemorarii celor 13 generali ai armatei lui Kossuth Lajos, ucisi la Arad. Avand in vedere ca este vorba de o aducere-aminte a celor ce s-au petrecut in urma cu 162 de ani, celor ce au scapari de memorie sa le amintim ce anume sarbatoresc ei la 6 octombrie in fiecare an, de vreme ce istoriografia maghiara ii defineste ca fiind "martirii de la Arad”. Printre altii, in anul 1848, un numar de 13 ofiteri ai armatei imperiale austriece s-au alaturat miscarii revolutionare a lui Kossuth Lajos, pe motiv ca vor fi avansati in grad de general. In aceste conditii este putin probabil ca un ofiter de cariera sa intre intr-o batalie pentru idealuri de libertate, adeziune fata de natiunea maghiara si altele. Bineinteles ca trecerea lor dintr-o tabara in cealalta nu a fost ca o plimbare cu mainile in buzunare, ci au trecut impreuna cu unitatile militare pe care le comandau, adica, cu diviziile, regimentele, companiile pe care le aveau in comanda. Au fost facuti prizonieri de armata rusa si, apoi, predati austriecilor. Soldatii au fost iertati de imperiul austriac, dar n-au scapat ofiterii. Cei de grad inferior au fost bagati la inchisoare, iar ofiterii de grad superior, condamnati la moarte. Au fost judecati de o curte martiala, la ordinul prim-ministrului Imperiului Austriac, Felix Schwarzenberg, cu aprobarea imparatului Frantz Josef I. Judecatorul Karl Ernst i-a condamnat pe toti la moarte sub acuzatia "savarsirea crimei de lezmajestate”. Dintre cei 13 "generali”, patru au fost impuscati in mina aflata in proprietatea lui Jakob Haynau, iar restul au fost spanzurati. In aceeasi zi a fost executat la Viena ministrul imperial al apararii, iar la Pesta, fostul prim-ministru