Stimate dle Razvan Condruc,
...
Romanul si-a trait, isi traieste inca viata de zi cu zi sub frica "celui mai puternic". Romanul, stimate domn, imi pare ca a trait liber doar vreo 10 ani de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial si pana azi. Au fost frica de ocupatie, frica de Securitate, frica de libertate si acum, trist, dar adevarat, frica de cel de langa tine. Ne e frica sa vorbim la telefon, ne e frica sa sunam la politie, politiei ii este frica sa instrumenteze un caz, procurorului ii este frica sa intocmeasca dosarul, judecatorului ii este frica sa pronunte sentinta. Traim intr-o tara a Puterii, ca niste orbi intr-un tunel fara de sfarsit. Singurele componente ale acestei tari in care romanul mai are incredere sunt presa si biserica. Au fost oameni curajosi care, inainte de a chema politia, au chemat presa.
...
Imi permit, dle Condruc, sa va istorisesc o intamplare petrecuta in urma cu cativa ani. Locuiam intr-un bloc de garsoniere in Bucuresti, in zona Dristor - Rm Valcea. Intr-o dupa amiaza, ma intorceam cu iubita mea din oras cand m-am aflat pe holul lung al blocului si, odata cu noi, si doua fete blonde insotite de un tanar ce vorbea in limba engleza. Inainte de a intra in casa, simultan si fetele au facut acelasi lucru lasandu-l pe tanarul strain afara. Chiar am avut instinctul de a-l compatimi pe bietul strain "parasit" de fetele romane. Imediat, insa, tanarul s-a dovedit a fi un cocalar tipic din Bucuresti care, dezamagit de fapta fetelor si sub influenta unei cantitati mari de bauturi alcoolice, banuiesc, incepe sa lovesca in stanga si in dreapta cu catarama curelei pe care si-a desfacut-o de la jeansi in toate usile holului, inclusiv in a noastra, injurand cat il tineau plamanii in frumoasa limba romana cu potentialul ei cu tot. In fata usii noastre isi ducea traiul o biata batrana de 80 de ani, oarba si aproape su
