În Ucraina, Iulia Timoşenko a fost condamnată la şapte ani de închisoare pentru "abuz de putere". Verdictul emană dintr-o revanşă politică a preşedintelui Viktor Ianukovici şi nu este de natură să amelioreze relaţiile sale nici cu occidentalii şi, în mod paradoxal, nici cu Rusia. Merită să psihanalizăm puţin ceea ce s-a întâmplat la Kiev pentru că, în fond, prin acest verdict întreaga "revoluţie portocalie" este condamnată la închisoare.
Preşedintele Ianukovici s-a acomodat greu cu constrângerile democraţiei, iar anul 2004, când o mişcare populară fără precedent l-a constrâns să renunţe la putere, a fost fără îndoială cel mai negru din viaţa sa.
Între timp însă s-a întors roata, adversarii săi politici, doamna Iulia Timoşenko şi preşedintele pro-occidental Viktor Iuşcenko au cunoscut la rândul lor ce înseamnă uzura puterii şi dificultatea de a transforma promisiunile şi speranţa în bunăstare şi progres. Ucraina este însă ţara paradoxurilor. Victor Ianukovici, pentru care democraţia nu este chiar unul dintre conceptele cele mai dragi, tot prin vot democratic a reajuns la putere. Iar doamna Timoşenko, pe care ruşii o detestau la ora la care era prim-ministru, a fost condamnată pentru că ar fi semnat un contract gazier favorabil ruşilor.
Toată această poveste are ceva dintr-o mascaradă. Sub presiunea Uniunii Europene, dar şi a comunităţii internaţionale, preşedintele ucrainean se vrea acum generos şi declară că sentinţa pronunţată împotriva doamnei Timoşenko nu este definitivă, că ea poate face apel... Şi mai tulburătoare este declaraţia Moscovei, care denunţă un proces cu caracter evident "anti-rus".
În vârstă de 50 de ani, Iulia Timoşenko, pe care Occidentul o iubeşte şi o admiră mai mult decât concetăţenii săi, a surâs când i s-a anunţat verdictul, a denunţat imediat regimul autoritar al lui Victor Ianukovici şi a reafirmat că lupta ei v
