În oraşele mari şi sălbatice, se confundă cu agitaţia generală, ieşind în evidenţă doar atunci când se-mpuşcă ori se taie între ele, sau agreseză, de nervi ori de distracţie, inşi nevinovaţi. În oraşele mici, mai domoale, unde toată lumea le ştie, impun regulile şi, adeseori, legea. Sunt denumite după şefii lor: al Gemenilor, al Duduienilor, al lui Pietroi, al Sportivilor, al Luptătorilor, al lui Pian, al lui Ghenosu, al Sadovenilor, al lui Ştoacă, al lui Buba, al lui Gruia, al lui Mondialu, al lui Titoaşcă, al lui Baradiu, al lui Feraru, al lui Piele, al lui Butoane, al lui Bilă, al lui Ogeacă, al lui Şchiopu, al lui Gigioc, al lui Enrico, a lui Beinur, a lui Spumă ş.a.m.d.
Ziarele au publicat, anul acesta, harta distribuţiei clanurilor interlope pe teritoriul României şi, cu excepţia a patru judeţe din nord-vestul ţării, toate celelalte se află în evidenţele poliţiei cu cel puţin trei grupări active, Bucureştiul deţinând, evident, recordul cu tot atâtea fiecare pe sector. Ocupaţiile lor: trafic de droguri şi de persoane, proxenetism, taxe de protecţie, cămătărie, şantaj, înşelătorie. Din când în când, poliţia le încurcă treburile, le dezmembrează ori le decapitează, dar judecătorii sunt, de cele mai multe ori, blânzi: le dau şefilor 4-5 de închisoare, timp în care altcineva preia comanda, dacă afacerile nu sunt conduse chiar de către condamnaţi, din arest. Tocmai această clemenţă a justiţiei face ca organizaţiile de tip mafiot - fie că trăiesc în afara instituţiilor, precum clanurile, fie în interiorul lor - să prolifereze şi să se întărească, ajungând să ne râdă în nas. Şi ce hohot de râs se aude de la Giurgiu!
Clanul Butoane stă foarte bine cu protecţia. Liderului său, Octavian Grecu, îi sar în ajutor toţi prietenii politici, la nevoie. Imediat după uciderea baschetbalistului Hardy Chauncey, senatorul UNPR Cezar Măgureanu a declarat, public, că-l r