„Încrucişându-şi“ arcuşurile precum odinioară cavalerii spadele, „dueliştii“ violonişti Liviu Prunariu şi Gabriel Croitoru îşi încântă auditoriul cu acorduri zămislite pe instrumente purtând marca Stradivarius şi Guarneri. O cronică a concertului de la Bucureşti este semnată de dna Anca Florea la rubrica Revelaţiile Euterpei.

Nici nu s-au stins ecourile Festivalului „Enescu“ şi un nou proiect a atras public extrem de numeros, semn că acele 25 de zile de muzică amalgamată, cu interpreţi asemenea, nu au determinat o suprasaturaţie sau poate că spectatorii îşi doreau şi „altceva“. Mă refer la o anume categorie de ascultători, cei atraşi de mirajul unor denumiri sau chiar legende ţesute în jurul acestora, extaziindu-se şi emoţionându-se că au văzut „în realitate“ ceva despre care doar citiseră undeva-cândva. Aspect confirmat din plin în impactul „duelului“ între viori celebre imaginat şi „lansat“ de către Oltea Şerban-Pârâu – director al Radio România Cultural, debutând cu întâlnirea dintre un Stradivarius şi un Guarneri, mulţi având astfel revelaţia faptului că... mai există şi alţii care cântă pe Stradivarius, nu doar un singur solist hipermediatizat până nu demult în aşa măsură încât parte dintre români au fost convinşi că doar el are „acces“ la o asemenea bijuterie! Ei bine, la Tg. Mureş, Braşov, Cluj, Timişoara, Craiova, dar şi la sala Radio din Bucureşti, avalanşa celor atraşi de posibilitatea de a vedea acele instrumente a condus, firesc, şi la succesul recitalurilor, dar mai ales la „descoperirea“ sau, pentru melomani, reascultarea unor interpreţi de cotă internaţională – Liviu Prunaru, pe un Stradivarius (care... nu este cel pe care cântă Alexandru Tomescu, aşa cum au crezut unii) şi Gabriel Croitoru pe un Guarneri care i-a aparţinut lui Enescu – evoluând pentru prima oară împreună. Întâmplător sau nu, cei doi au talent, tehnică şi fineţe, dar