Deceniul calificărilor, deceniul lui Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, a rămas de mult în urmă. Acum, naţionala parcurge epoca eşecurilor şi pare să ne fi obişnuit cu ratarea turneelor finale.

Cum ştiţi, în show-ul original al Televiziunii Naţionale deceniile se supun comparaţiei. Apar mai multe criterii. Muzică, vestimentaţie, progres tehnologic, cinematografie. În fotbal, singurul criteriu de comparaţie îl reprezintă rezultatele. Moda, designul tricourilor, greutatea mingii, gradena sau scaunul de plastic din tribună, toate sunt amănunte. Rămân tabelele de marcaj, cu cifrele lor reci.

În fotbalul nostru, deceniile sunt greu de comparat. Una e să te califici la turneu după turneu şi acolo să te lupţi pentru fazele finale, alta e să nu poţi bate Albania sau Belarusul şi, cu câteva meciuri înainte de finalul campaniei să fii simplu spectator al întrecerii altora, să te gândeşti doar la coeficient şi la cum vei aborda viitoarele preliminarii.

Câte şase campanii

Să convenim că Generaţia de Aur şi-a început traseul la finalul anilor '80. De aceea i-am atribuit în statistica însoţitoare acestui text şase campanii de calificare, începând cu cea pentru CM din Italia 1990. O istorie începută la Sofia, undeva în octombrie 1988, cu un 3-1 al lui Hagi în faţa lui Stoicikov şi terminată 11 ani mai târziu, tot cu Hagi în rolul principal. Atunci, după un 3-0 în Liechtenstein, „Regele", împreună cu Gică Popescu, l-au determinat pe Piţurcă să plece de la echipa naţională. Dacă ne uităm peste cifre, constatăm că Generaţia de Aur a existat atâta timp cât a jucat Hagi. Campania următoare, cea pentru CM 2002, în a doua parte a ei, avea să-l găsească pe „Rege" în postura de selecţioner.

5-1 atunci, 1-5 acum

Cea mai simplă concluzie care se poate trage este că dacă în anii '90 echipa naţională se califica aproape constant, odată cu in