Statistica a publicat, ieri, rata inflaţiei pe septembrie. Astfel, am văzut că numărul lunilor în care preţurile au scăzut (rată negativă a inflaţiei) a urcat la patru. Aşadar, patru luni, una după alta, cu preţuri în scădere. Ceea ce înseamnă că puterea de cumpărare a populaţiei a crescut.
Totuşi, consumul menajelor îşi menţine rata negativă. Aşa că, zilele trecute, s-au făcut auzite voci potrivit cărora Banca Naţională ar fi vinovată pentru descurajarea consumului. Fiindcă nu a acceptat să reducă dobânda de politică monetară. De parcă, dacă oamenii de afaceri vor ca populaţia să ia credite şi să vină în magazine ca să le cumpere produsele, s-ar împrumuta la Banca Naţională. Se împrumută la băncile comerciale şi politica de creditare n-are o legătură directă (subliniez: în această toamnă!) cu dobânda de politică monetară a BNR. Detaliez. Băncile cumpără titluri de stat şi Ministerul de Finanţe a împins dobânzile între 6,83 şi 7,65 la sută. Cu mult peste dobânda-cheie. Totodată, băncile ţin încă sus dobânda la creditare. Care sunt, aşadar, evenimentele din piaţă care ar fi putut determina Banca Naţională să scadă dobânda de politică monetară? Mi s-ar putea răspunde: scăderea inflaţiei! Dar inflaţia ar trebui să fie un reper şi pentru băncile comerciale.
Sigur, datele statistice sugerează că - mai puţin unele excepţii - tendinţa inflaţiei este de scădere. Excepţiile invocate au în vedere, mai cu seamă, preţurile la energie termică. Dar, repet, tendinţa inflaţiei va fi de scădere. Cum va reacţiona Banca Naţională în faţa acestor tendinţe vom vedea la timpul potrivit. Important, acum, este un alt aspect. Acela că BNR are şi răspunderea asigurării stabilităţii financiare. Iar, pe acest plan, rolul dobânzii de politică monetară este important. Piaţa ne arată însă, cât se poate de limpede, că nu dobânda-cheie împinge băncile să menţină creditele scumpe. @N_P
