Uniunea Europeană este confruntată din nou cu limitele democraţiei sale interne după ce Parlamentul slovac a respins marţi reforma Fondului european de asistenţă financiară. Liderii europeni, care se aşteptau de altfel la această reacţie a Slovaciei, au avut timp să pregătească un plan B, dar acesta implică o mare pierdere de timp, ori, toată lumea ştie că pe terenul economiei, "time is money", cum spune englezul.

Uniunea Europeană s-a trezit miercuri mahmură după refuzul Parlamentului slovac de a aproba o măsură pe care toată lumea o consideră esenţială, capitală, crucială pentru consolidarea Zonei Euro, resorbirea deficitelor bugetare şi mai ales ajutorarea Greciei. Toate aceste epitete, "esenţial, vital, crucial, indispensabil" n-au avut însă nici un efect asupra majorităţii deputaţilor slovaci, şi nici explicaţiile detaliate ale experţilor.

Uniunea Europeană poate fi comparată cu o echipă de fotbal, având în componenţa sa cel puţin un jucător care joacă împotriva propriei sale tabere. De data aceasta, Slovacia şi-a asumat acest rol, dar şi alte ţări au trecut prin această situaţie. Polonia i-a iritat multă vreme pe partenerii ei cu o capacitate de obstrucţie ieşită din comun, şi chiar şi ţări aflate pe post de atacant, precum Franţa şi Germania, au marcat autogoluri. Să ne amintim că, în 2005, Franţa a spus NU la referendumul privind Constituţia Europeană. Mai recent, Germania a temporizat excesiv de mult înainte de a se angaja într-o strategie de salvare a Greciei de la faliment.

Cum unele dintre deciziile europene sunt luate în unanimitate, maşina europeană este supusă în permanenţă unor surprize şi uneori chiar unor capricii care o fac să-şi piardă eficienţa. Şi implicit să piardă bani, întrucât pierde timp. Nu vom şti niciodată ce sume s-ar fi economisit dacă Uniunea Europeană ar fi sărit în ajutorul Greciei imediat, necondiţionat, mas