Cativa sefi de banci centrale (Trichet, Mervyn King) au dat recent cu pesimismul in capul electoratului. Sunt depresivi sau doar ...imaginativi? Spun brusc adevarul sau fac doar mai suportabila doctoria amara ce urmeaza sa fie administrata contribuabilului? Sa vedem mai intai in ce context este folosit de regula optimismul/pesimismul.

“Ne asteptam la cea mai grava criza din 1930 incoace” afirma in urma cu cateva zile seful Bancii Angliei, King (vezi aici). Sperietura destinata bizonului britanic venea imediat dupa noi injectii masive de lichiditate. “Tiparim bani (e vorba de un program de cumparare de obligatiuni guvernamentale) pentru ca nu sunt suficienti in economie”. Cu alte cuvinte, va diminuam puterea de cumparare, va ciuntim economiile (inflatia se apropie de 5% in Marea Britanie in vreme ce dobanda de politica monetara e 0,5%) dar ce putem face avand in vedere amenintarile cu care ne confruntam? In definitiv, un artificiu banal de justificare a unor masuri impopulare: anunti ca vine potopul, confisti umbrelele si apoi bizonul rasufla usurat “bine ca era doar o ploaie de vara si mi-au lasat macar cizmele de cauciuc”. Va amintiti de altfel de discursul autoritatilor cand au anuntat taierea salariilor, pensiilor si majorarea TVA.

Un alt panicos de ultima ora este musiu Trichet. “Problemele cu care se confruntă zona euro pun in pericol întreaga economie mondială, iar criza a atins o „dimensiune sistemica“, a declarat ieri Jean-Claude Trichet, presedintele Băncii Centrale Europene.

Riscul ca socurile economice sa se extinda tot mai mult in sectorul financiar a crescut semnificativ”. In ce context face viitorul “ex” de la BCE declaratia asta apocaliptica? In contextul in care Franta si Germania au anuntat ca pun la punct un plan de recapitalizare a bancilor si de rezolvare a crizei grecesti (probabil prin stergerea unei parti substanti