Asemenea multor alţi egipteni, Magdi el-Aleemy, angajatul unei fabrici de textile, se aştepta ca revolta care l-a înlăturat pe Hosni Mubarak de la putere să-i schimbe viaţa. Acest lucru s-a întâmplat, dar nu a fost o schimbare în bine.

Fabrica în care lucra de zece ani a fost închisă, ca multe alte afaceri egiptene, când economia a eşuat deoarece investitorii au plecat, iar comenzile au încetat. Aleemy şi-a pierdut locul de muncă, scrie Reuters.

"Revoluţia nu ne-a adus nimic bun", a spus Aleemy în timp ce stătea alături de alţi zeci de protestatari în faţa porţilor vechii fabrici în care lucrase în oraşul Mahalla el-Kubra, la nord de Cairo.

Aşteptările au fost foarte mari când Mubarak a fost înlăturat de la putere în februarie. Pentru mulţi a fost un semnal că s-au sfârşit politicile prin care pe seama cheltuielilor egiptenilor de rând s-au umplut buzunarele elitei bogate. Muncitorii se aşteptau la câştiguri economice rapide.

Opt luni mai târziu, dezamăgirea că aceste câştiguri nu se materializează alimentează un val de nemulţumiri sociale pe care guvernul, sprijinit de puterea militară, încearcă să nu îl suprime cu forţa de teama să nu provoace o nouă criză politică.

Grevele perturbă activitatea de producţie, investiţiile şi reduc resursele disponibile necesare pentru a-i mulţumi pe muncitori. Datele complete despre frecvenţa grevelor nu au putut fi obţinute, dar Nabil Abdel Fattah, analist la Centrul Al-Ahram pentru studii politice şi strategice din Cairo, a estimat că acestea aproape că şi-au dublat numărul de la înlăturarea lui Mubarak.

Dacă furia din oraşele industriale precum Mahalla el-Kubra nu se domoleşte, aspiraţiile muncitorilor frustraţi se vor transforma într-un nou val de nemulţumiri politice, a spus analistul.

"Având în vedere înrăutăţirea condiţiilor economice şi dacă administraţia guvernamentală nu acţio