MAI-ul lui Igaş a apărut din senin cu un proiect de lege năucitor privind adunările publice. Cel mai iritant articol:
(1) Declaraţia prealabilă se analizează de către o comisie, constituită din primarul şi secretarul unităţii administrativ teritoriale, precum şi din câte un reprezentant al jandarmeriei, poliţiei şi inspectoratului pentru situaţii de urgenţă judeţean.
(2) La şedinţa de analiză a declaraţiei prealabile participă comisia şi organizatorul/ reprezentantul acestuia.
(3) Comisia funcţionează sub autoritatea primarului.
(4) Comisia are dreptul să solicite organizatorului/reprezentantului acestuia modificarea unor elemente cuprinse în declaraţia prealabilă, în raport de concluziile rezultate în urma analizării acesteia.
Aşadar, dacă trece legea, facem proteste cu aprobarea primarului şi a altor autorităţi, ba chiar cu intervenţii în coregrafie.
Am fost acum trei săptămîni la o întîlnire la parlament şi am vorbit în numele grupului criticatac, cosemnatar al unui protest ferm împotriva oricărei negocieri în jurul unui proiect care calcă în picioare norme de bază (legea actuală funcţionează foarte bine, cu cîteva amendamente ici-colo). Nu înţeleg necesitatea unei legi atît de agresive. Dar, la o privire mai atentă, ea merge mînă în mînă cu paranoia controlului şi austerităţii. Asta am spus şi acolo, iar intervenţia domnului Toader din partea PDL, susţinător al proiectului, ne-a lăsat mască:
„ Acum nu ne ascundem dupa deget, cred ca un imbold in crearea acestei legi a fost ceea ce noi am vazut in tari mult mai democratice, manifestari de violenta pe care nu le-ar fi crezut nimeni. Si acea democratie vesnica a avut de suferit si i-a prins pe picior gresit. In Anglia nu a existat cadru legal pentru a interveni in situatii de acest gen. Această iniţiativă care poate să sufere un număr de modificări trebuie să conţină nu ne