Plecarea Nokia de la Cluj a dat o lovitură grea economiei din România şi oricum a reprezentat o leucă în cap pentru guvernanţi, având în vedere nu doar conjunctura actuală, cât poate mai ales concepţiile şi abordările lor economice.

Nu este deci deloc de mirare că în mass-media de toate formele a ajuns să ţină cap de afiş tema „trezirii noastre la realitate şi acţiune". Dintre multiplele luări de poziţie în acest sens, să cităm opiniile desluşite ale dlui Doru Lionăchescu, analist de notorietate, fost în staff-uri bancare şi actualmente om de afaceri în domeniul consultanţei financiare: „România, dacă nu se trezeşte la realitate şi românii nu încep să fie competitivi nu numai la nivel local, ci şi la nivel internaţional, va vedea şi mai multe ieşiri ale concernelor internaţionale. Vom vedea ieşiri din România şi pe fondul scăderii pieţei, căci piaţa românească nu mai este una la fel de importantă".

Cu toată consideraţia faţă de dl Lionăchescu, nu putem fi de acord cu formula unei Românii nepersonalizate, căci nici domnia sa, nici eu n-o putem reprezenta. Noi, împreună cu alţii ca noi, oricât ne-am sforţa, tot degeaba ar fi! Dacă însă dl Lionăchescu se referă la guvernanţi, atunci ar trebui să vedem - în caz că aceştia s-ar „trezi" cumva din stările de lucruri actuale - dacă şi pot face ceva, admiţând că, după „trezire", ar vrea! Observaţia este integral valabilă şi pentru „românii" (care români?, probabil companiile româneşti?) ce eventual ar intenţiona să treacă în materie de competitivitate de la nivel local la nivel internaţional!

Admiţând că guvernanţii noştri actuali şi viitori - deci şi cei potenţiali, acum în opoziţie - s-ar „trezi" graţie şocului Nokia, ce ar putea să facă? Indiferent care este motivaţia plecării Nokia - probleme de management global ale companiei sau chiar nemulţumiri faţă de facilităţile şi aşa supradimensionate primite