Înfiinţat în secolul VI î.Hr., Tomisul este una dintre cele mai înfloritoare cetăţi de la malul Pontului Euxin. RL vă prezintă, în două articole, o scurtă radiografie a tulburătoarei istorii care a marcat zona.

Coloniştii greci din Milet au înfiinţat oraşul portuar Tomis în prima jumătate a sec.VI î.Hr. Negustorii eleni au găsit în bazinul Pontului Euxin un loc propice schimbului de mărfuri cu populaţia băştinaşă geto-dacă. Începând cu secolul I î.Hr. teritoriul cuprins între Dunăre şi Mare a trecut sub stăpânirea romanilor.

Despre traiul populaţiei tomitane de la începutul erei creştine a scris, în Tristia (Tristele) şi în Epistolae ex Ponto, însuşi poetul Publius Ovi-dius Naso, exilat în acest loc de către împăratul Octavian Augustus. Cu toate că liniştea cetăţii a fost de nenumărate ori perturbată de năvălirile popoarelor migratoare, aceasta a reuşit să se refacă, devenind un important centru economic şi comercial.

Tomisul a atins maximul de înflorire în timpul dinastiei Antoninilor şi Severilor în sec. II, iar în anul 138 a devenit metropola Pontului.

Semne ale prosperităţii tomitane

În perioada romană s-au construit la Tomis clădiri şi edificii publice şi particulare grandioase, străzi şi cartiere. Au fost create pieţe publice şi terme (băi). S-au dezvoltat ateliere meşte-şugăreşti care prelucrau sticlă, ceramică şi marmură.

S-au săpat în pământ şi calcar apeducte subterane pentru a asigura locuitorilor apa pentru băut. Artele si cultele au cunoscut o rapidă afirmare. Sunt sculptate statui, basoreliefuri, ornamente arhitecturale, statuete de teracotă. Din oraşul antic mai pot fi văzute astăzi valoroase vestigii care amintesc de vechiul Tomis. Săpăturile arheologilor au scos la lumină locuinţe, morminte, vase de ceramică sau ruinele unor biserici.

Cele mai multe rămăşiţe ale vechii civilizaţii se află în peninsula Ovidiu. D