- Social - nr. 874 / 12 Octombrie, 2011 Iata o intrebare la care, inca, nimeni nu poate da un raspuns cert. De fapt, alegerea profesiei depinde de foarte multi factori, explica unii psihologi. Depinde, fie de societatea in care traiesti – cand anumite profesii sunt cele mai cautate –, fie de varsta (lipsa de experienta a viitorilor… profesioni sti), fie, dar nu la urma, de aptitudinile reale ale celor aflati, la un moment dat, sa lucreze intr-un domeniu sau altul. Cateva argumente. De cele mai multe ori, alegerea profesiei este facuta la varsta absolvirii liceului, la o varsta in care nu este definitivat Eul, in care tinerii isi aleg modele de devenire sau li se impun trasee de devenire. In societatea comunista, profesiile de avocat, medic, economist si profesor au fost zeci de ani cultivate ca reprezentand varful piramidei devenirii, asigurandu-le o pozitie sociala si favorurile sistemului. Astazi, intr-o anumita perioada, inginerii erau la… mare cautare. Oamenii nu alegeau profesia, ci beneficiile asociate profesiei, profesia fiind asociata puterii. Asa cum, in vremuri demult apuse, a fi ofiter (mai ales, cu grade superioare), insemna a fi, nu doar in fruntea societatii, a puterii, ci si in atentia femeilor! Fapt este, revenind la zilele noastre, ca, ne place ori nu sa recunoastem, obisnuinta sociala s-a perpetuat – doar suntem fiii si fiicele parintilor –, profesia devenind o eticheta a prestigiului social si nu o consecinta a aptitudinilor intereselor si placerii de a munci si de a se exprima pe sine prin munca. De aceea, in paranteza fie spus, azi – in capitalismul romanesc si nu cel adevarat! – multi tineri urmeaza (si la indemnul parintilor) scoli si, mai ales, facultati pentru care nu au nicio atractie si nicio aptitudine. Drept pentru care, in final, au diplome, dar nu au profesii si, pe cale de consecinta, loc de munca. Iar, daca-l au, pentru ei, mersul la