Se spune că Dumnezeu, înainte de a-l pierde pe cineva, îi ia minţile. Nu-i cred nici pe Emil Boc, nici pe Teodor Baconschi ca rămaşi fără creier. dar cred că acesta li-i inundat de o hemoragie de aroganţă şi suficienţă, ceea ce-i face să nu-şi mai dea seama - ori puţin să le pese - de ce scot pe gură în diferite împrejurări publice. Cu un prea puţin sau deloc disimulat dispreţ pentru marea masă a populaţiei, pentru cei care anul viitor ar trebui să aibă un cuvânt greu de spus în privinţa celor ce vor cârmui ţara.
Despre ministrul de externe Teodor Baconschi, nu merită să mai vorbim. În afară de frecventele sale gafe, de cvasiinexistenţa sa într-un dialog diplomatic activ, de blegeala cu care (nu) a reacţionat la mizeriile la adresa României, care au umplut emisiunile televiziunilor de aiurea şi de faptul că stă în cârca unui profesionist sobru, tânărul secretar de stat Bogdan Aurescu, nimic de comentat. Felul în care, însă, s-a exprimat zilele tecute, ca prim-vicepreşedinte membru al PDL, este absolut intolerabil. PDL, a zis trubadurul din jacuzzi, se bizuie pe voturile României care munceşte, nu ale celei care cerşeşte. Adică, ale celor care, chipurile, stau la mila statului.
O insultă la adresa poporului român, în urma căreia ar trebui să fugă într-o ţară de unde să nu poată fi extrădat. Românii cerşetori la mila statului sunt şomerii, cu mult peste cifra recunoscută oficial, ajunşi în această situaţie din cauza neputinţei guvernului din care face parte chiar Baconschi. Sunt pensionarii, pe care gaşca de la guvernare i-a tot numit “asistaţi social”, iar unui tembel de la BNR, Eugen Rădulescu, i se pare că mămâncă prea mulţi ani pensia, deşi nu-şi primesc decât drepturile pentru care au cotizat. Sunt copiii cu o alocaţie de mizerie, handicapaţii jefuiţi. Sunt salariaţii cu lefuri care-i lasă înfometaţi şi în frig. Sunt cei 86% care acuză PDL de proast
