"Naţionala" s-a întors teafără din Albania, cu un charter care a aterizat la 13.30 pe aeroportul din Otopeni. La 18.15, trupul lui Chauncey Hardy, închis ermetic, a fost împins în cala unui avion de linie, pe acelaşi aeroport. Un zbor spre Frankfurt şi mai departe spre Middletown, Connecticut. O mînă de fotbalişti şi un baschetbalist se întorceau acasă.
Aseară s-au semnat actele calificării ratate la Euro 2012. Piţurcă e explicat: "Am greşit o dată şi am primit gol. La fel a fost şi cu Belarus". Hardy a încasat doar un pumn. Destul pentru un sfîrşit. Dar cît să mai credem că e vorba mereu de o singură lovitură?
Fireşte, moartea unui sportiv de 23 de ani rămîne o moarte, iar eşecul sportiv al unor băieţi care bat mingea e doar o nouă campanie ratată. Nu, nu există asemănări între un deces şi o înfrîngere. Însă explicaţiile pe care ne-am obişnuit să le dăm şi haosul canceros dospit în spatele evenimentelor sînt aceleaşi: O lovitură. Şi puţin ghinion.
Cine a dat pumnul tricolorilor în campania asta? Răzvan Lucescu, luftul lui Moţi, greşeala lui Luchin, nesimţirea lui Mutu şi Tamaş? Nu contează decît pentru statistici, la fel cum prinderea făptaşului de la Giurgiu e prea puţin pentru familia din State a lui Hardy, şi se va înfige în procedurile absurd de lungi ale justiţiei.
Mircea Sandu şi Dumitru Dragomir, două turnee ratate cu Piţurcă, Lucescu jr şi iar Piţurcă, obsesiile Florescu, Roman, Cociş, 66 de fotbalişti în două preliminarii triste. Giurgiu, cu pasaje botezate cu nume de interlopi, un spital care foloseşte un tomograf privat, numai pe timp de zi! Un om din care iese viaţa, ţinut la perfuzii să iasă alcoolul, fără o radiografie măcar, deşi era bătut. În amîndouă filmele e aceeaşi tăcere sinistră în urma dezastrelor: şi da, ea ascunde teama, dar şi pe cea a oamenilor care se ştiu vinovaţi.
Clanul "Buto
