Fostul preşedinte al PNŢCD, Ion Diaconescu, a fost arestat de regimul comunist în 1947, anul scoaterii în ilegalitate a PNŢ. Ultimul senior al PNŢCD a fost deţinut politic până în 1964.

Ion Diaconescu rememorează, cu lux de amănunte, episodul arestării sale în cartea "Temniţa - Destinul generaţiei noastre".

Iată cum au decurs evenimentele:

„Derularea evenimentelor ce fac obiectul acestor amintiri începe în seara zilei de 1 decembrie 1947. Deşi au trecut aproape patruzecei de ani de atunci, faptele petrecute în acea noapte îmi sunt şi acum proaspete în minte, ele reprezentând un început de drum ce-mi va marca existenţa pentru tot restul vieţii.

Evenimentele respective au fost precedate de o serie de coincidenţe sau mai degrabă desincronizări intervenite în programul meu din acea seară; iată de ce m-am întrebat adesea dacă fără ele nu aş fi avut o altă soartă.

În seara aceea, pe la orele opt, trebuia să mă întâlnesc cu un bun prieten, Petrică Lupea, să luăm masa împreună, urmând apoi să beneficiez de găzduirea lui peste noapt, aşa cum se întâmpla adesea pe atunci, din motive de siguranţă. Aceste precauţiuni mi le impusesem cu câteva luni în urmă, îndeosebi după arestarea conducătorilor PNŢ şi a unor prieteni din Biroul de Conducere pe ţară al tineretului acestui partid, Biroul din care făceam şi eu parte. Noi aflasem că arestările se operau în general noaptea şi speram, în naivitatea noastră de atunci, că simplul fapt de a nu fi găsit la domiciliu în momentul în care eşti căutat îţi va oferi o şansă de a rămâne mereu în libertate.

Dar, tot în conformitate cu programul pe care-l aveam stabilit, a trebuit să mă întâlnesc mai întâi cu Nicu Adamescu, un alt bun şi vechi prieten cu care eram în strânsă colaborare, atât în ceea ce priveşte activitatea din organizaţia de tineret a PNŢ, cât şi în acdrul unei mici întreprinderi pe care