Una dintre cele mai importante laturi ale fertilizării, luate în calcul de către specialiştii în agricultură, este cea cu azot. Fertilizarea cu azot joacă un rol deosebit în metabolismul plantei, asigurând o bună înfrăţire şi înrădăcinare a acesteia.

În perioada octombrie-martie, grâul utilizează 8-25% din cantitatea necesară pe timpul perioadei de vegetaţie, orientat spre: formarea sistemului radicular; înfrăţirea plantelor; acumulări biochimice necesare pentru parcurgerea perioadei de iarnă şi organogeneză.

Fertilizarea cu azot se va realiza în funcţie de consumul specific (2,5 - 3,3 kg pentru 100 kg producţie utilă), în funcţie de soiul cultivat, tipul de sol şi sistemul de cultură.

Specialiştii DADR Galaţi sunt de părere că efectele favorabile ale fracţionării dozei de azot, în stadiul 2.1 - 2.6 (înfrăţire), în stadiul 3.0 - 3.2, alungirea paiului (spic de 1 cm, primul şi al doilea nod detectabil), precum şi în stadiul 4.0 - 4.4 (burduf) se regăsesc în: creşterea greutăţii medii a tulpinii; creşterea numărului de spice; creşterea numărului de boabe/spic; creşterea duratei de umplere a bobului; creşterea masei a 1000 boabe.

Nefertilizarea grâului cu azot în toamnă micşorează efectul îngrăşămintelor cu azot, reducând semnificativ producţia.